 |
| Ahn Jung-Hwan, Perugia |
Tony Adams a fost demis pe 9 februarie de la Portsmouth, după ce a condus gruparea engleză doar pentru 16 meciuri, timp în care a strâns doar 10 puncte. Până aici nimic prea neobişnuit, li s-a întâmplat şi altora, însă mai puţin frumos a fost modul în care acesta a fost anunţat. Adams a primit vestea din partea oficialilor de la Portsmouth când se afla la aniversarea zilei de naştere a fiului său!
Tony Adams, Portsmouth
Sărmanul Tony Adams. Să fi demis nu e prea plăcut, dar modul în care directorul executiv al lui Portsmouth, Peter Storrie, i-a dat vestea proastă lui Adams a fost şi mai neplăcut. Adams a fost informat de demiterea sa de la Portsmouth pe când se afla la aniversarea zilei de naştere a fiului său, care împlinea cinci ani. "Să sperăm că totul s-a petrecut înainte ca juniorul Atticus Adams să sufle peste lumânări, şi să-şi fi dorit ca tatăl său să obţină un noi job", spun redactorii publicaţiei engleze "Four Four Two", care, plecând de la experienţa nefericitului Adams, au realizat un top al celor mai ciudate demiteri din fotbal.
Leroy Rosenior, Torquay United
Fostul atacant al lui Fulham, QPR şi West Ham United a intrat în istorie pentru un episod din 2007, pe când se afla la cârma celor de la Torquay United. Patronul Mike Bateson l-a rechemat pe antrenorul Rosenior la echipă, pe care o antrenase şi în sezonul anterior, însă a doua sosire a lui Rosenior la Torquai a fost una de povestit. Tehnicianul a "antrenat" gruparea engleză timp de...10 minute. "Am ţinut conferinţa de presă, am dat câteva interviuri şi, după 10 minute, Mike m-a sunat şi mi-a spus că a vândut clubul. Era ceva la care mă aşteptam, ştiam că clubul va fi vândut, dar nu credeam că se va întâmpla după 10 minute". Noua conducere a decis să aducă un alt antrenor, aşa că Rosenior a intrat în istoria fotbalul englez pentru perioada scurtă pe care a petrecut-o la cârma unui club.
Barry Fry, Barnet
Când Stan Flashman a cumpărat clubul Barnet în 1985, pe când acesta se îndrepta spre faliment, toată lumea l-a privit pe acesta drept un salvator. Iniţial, preşedinţia lui Flashman a fost una de succes, după ce a ajutat clubul chiar să promoveze, dar în spatele scenei, lucrurile nu stăteau aşa bine, iar oficialul avea clinch-uri mari cu antrenorul Barry Fry. Antrenorul nu îl vedea prea bine nici el pe preşedinte, despre care spunea că nu poate să deosebească linia porţii de o linie de îmbrăcăminte (n.r., joc de cuvinte din engleză). Au existat zvonuri că Fry ar fi fost demis de opt ori în perioada în care i-a condus pe cei de la Barnet. Fry susţine însă o altă variantă. "Am spus întotdeauna că cea ma iimportantă relaţie din cadrul unui club este cea dintre antrenor şi preşedinte. De exemplu, când am antrenat-o pe Barnet, Stan Flashman m-a demis de 37 de ori în nouă ani", a dezvăluit recent Fry.
Martin Jol, Tottenham Hotspur
Olandezul e printre puţinii antrenori care au aflat că au fost concediaţi în timpul unui meci, mai exact la pauza acestuia. În ciuda faptului că a fost unul dintre cei mai buni antrenori ai lui Tottenham, după ce a ocupat cu gruparea londoneză locul 5 în Premier League, timp de doi ani consecutiv, 2006 şi 2007, un debut mai slab în sezonul următor l-a "curăţat" pe olandez. Preşedintele Danie Levy şi Consiliul de Administraţie al clubului au decis să-l aducă pe banca tehnică pe Juande Ramos, iar vestea prostă i-a fost transmisă antrenorului Martin Jol în pauza meciului cu Getafe, din Cupa UEFA, partidă care se disputa chiar pe "White Hart Lane". Olandezul urma să fie anunţat abia după meci, însă vestea s-a răspândit prin intermediul unui prieten al lui Jol, care l-a informat pe acesta prin intermediul unui SMS. Veştile proaste circulă repede, iar demiterea a ajuns şi la urechile fanilor, care, pe parcursul reprizei secunde, l-au încurajat permanent pe tehnician. Jol le-a întors ulterior complimentul fanilor, declarând succint: "Nu-i voi uita niciodată pe fanii lui Spurs".
Terry Howard, Leyton Orient
Concedierile comice nu sunt rezervate doar antrenorilor. Nici fotbaliştii nu au fost "imuni" la deciziile abstracte ale conducătorilor cluburilor. Un caz aparte este cel al lui Terry Howard, care evolua în 1994 la Leyton Orient. Fundaşul a aflat că a fost pus pe liber de club din cauza evoluţiilor sale dezamăgitoare din gura antrenorului său, John Sitton, în vestiar, la pauza unui meci.
Ahn Jung-Hwan, Perugia
O istorie aparte o are şi Ahn Jung-Hwan, erou naţional în Coreea, după ce a înscris golul de aur care a eliminat Italia de la CM din 2002 şi a trimis ţara gazdă în sferturile competiţiei. Dar nu toată lumea nu s-a bucurat pentru reuşita coreanului. Luciano Gaucci, preşedintele echipei italiene Perugia, la care era împrumutat Ahn Jung-Hwan, l-a trimis la plimbare pe atacant, din cauza faptului că a eliminat Italia de la CM!
"Acest domn nu va mai pune piciorul niciodată în Perugia. Sunt naţionalist şi privesc acest lucru drept o ofensă la mândria Italiei şi la adresa unei ţări care timp de doi ani i-a deshis nişte uşi lui Ahn Jung-Hwan. Nu am nicio intenţie să plătesc salariul cuiva care a ruinat fotbalul italian", s-a confesat Gaucci, într-un interviu pentru "Gazzetta dello Sport".
Sărmanul Tony Adams. Să fi demis nu e prea plăcut, dar modul în care directorul executiv al lui Portsmouth, Peter Storrie, i-a dat vestea proastă lui Adams a fost şi mai neplăcut. Adams a fost informat de demiterea sa de la Portsmouth pe când se afla la aniversarea zilei de naştere a fiului său, care împlinea cinci ani. "Să sperăm că totul s-a petrecut înainte ca juniorul Atticus Adams să sufle peste lumânări, şi să-şi fi dorit ca tatăl său să obţină un noi job", spun redactorii publicaţiei engleze "Four Four Two", care, plecând de la experienţa nefericitului Adams, au realizat un top al celor mai ciudate demiteri din fotbal.
Leroy Rosenior, Torquay United
Fostul atacant al lui Fulham, QPR şi West Ham United a intrat în istorie pentru un episod din 2007, pe când se afla la cârma celor de la Torquay United. Patronul Mike Bateson l-a rechemat pe antrenorul Rosenior la echipă, pe care o antrenase şi în sezonul anterior, însă a doua sosire a lui Rosenior la Torquai a fost una de povestit. Tehnicianul a "antrenat" gruparea engleză timp de...10 minute. "Am ţinut conferinţa de presă, am dat câteva interviuri şi, după 10 minute, Mike m-a sunat şi mi-a spus că a vândut clubul. Era ceva la care mă aşteptam, ştiam că clubul va fi vândut, dar nu credeam că se va întâmpla după 10 minute". Noua conducere a decis să aducă un alt antrenor, aşa că Rosenior a intrat în istoria fotbalul englez pentru perioada scurtă pe care a petrecut-o la cârma unui club.
Barry Fry, Barnet
Când Stan Flashman a cumpărat clubul Barnet în 1985, pe când acesta se îndrepta spre faliment, toată lumea l-a privit pe acesta drept un salvator. Iniţial, preşedinţia lui Flashman a fost una de succes, după ce a ajutat clubul chiar să promoveze, dar în spatele scenei, lucrurile nu stăteau aşa bine, iar oficialul avea clinch-uri mari cu antrenorul Barry Fry. Antrenorul nu îl vedea prea bine nici el pe preşedinte, despre care spunea că nu poate să deosebească linia porţii de o linie de îmbrăcăminte (n.r., joc de cuvinte din engleză). Au existat zvonuri că Fry ar fi fost demis de opt ori în perioada în care i-a condus pe cei de la Barnet. Fry susţine însă o altă variantă. "Am spus întotdeauna că cea ma iimportantă relaţie din cadrul unui club este cea dintre antrenor şi preşedinte. De exemplu, când am antrenat-o pe Barnet, Stan Flashman m-a demis de 37 de ori în nouă ani", a dezvăluit recent Fry.
Martin Jol, Tottenham Hotspur
Olandezul e printre puţinii antrenori care au aflat că au fost concediaţi în timpul unui meci, mai exact la pauza acestuia. În ciuda faptului că a fost unul dintre cei mai buni antrenori ai lui Tottenham, după ce a ocupat cu gruparea londoneză locul 5 în Premier League, timp de doi ani consecutiv, 2006 şi 2007, un debut mai slab în sezonul următor l-a "curăţat" pe olandez. Preşedintele Danie Levy şi Consiliul de Administraţie al clubului au decis să-l aducă pe banca tehnică pe Juande Ramos, iar vestea prostă i-a fost transmisă antrenorului Martin Jol în pauza meciului cu Getafe, din Cupa UEFA, partidă care se disputa chiar pe "White Hart Lane". Olandezul urma să fie anunţat abia după meci, însă vestea s-a răspândit prin intermediul unui prieten al lui Jol, care l-a informat pe acesta prin intermediul unui SMS. Veştile proaste circulă repede, iar demiterea a ajuns şi la urechile fanilor, care, pe parcursul reprizei secunde, l-au încurajat permanent pe tehnician. Jol le-a întors ulterior complimentul fanilor, declarând succint: "Nu-i voi uita niciodată pe fanii lui Spurs".
Terry Howard, Leyton Orient
Concedierile comice nu sunt rezervate doar antrenorilor. Nici fotbaliştii nu au fost "imuni" la deciziile abstracte ale conducătorilor cluburilor. Un caz aparte este cel al lui Terry Howard, care evolua în 1994 la Leyton Orient. Fundaşul a aflat că a fost pus pe liber de club din cauza evoluţiilor sale dezamăgitoare din gura antrenorului său, John Sitton, în vestiar, la pauza unui meci.
Ahn Jung-Hwan, Perugia
O istorie aparte o are şi Ahn Jung-Hwan, erou naţional în Coreea, după ce a înscris golul de aur care a eliminat Italia de la CM din 2002 şi a trimis ţara gazdă în sferturile competiţiei. Dar nu toată lumea nu s-a bucurat pentru reuşita coreanului. Luciano Gaucci, preşedintele echipei italiene Perugia, la care era împrumutat Ahn Jung-Hwan, l-a trimis la plimbare pe atacant, din cauza faptului că a eliminat Italia de la CM!
"Acest domn nu va mai pune piciorul niciodată în Perugia. Sunt naţionalist şi privesc acest lucru drept o ofensă la mândria Italiei şi la adresa unei ţări care timp de doi ani i-a deshis nişte uşi lui Ahn Jung-Hwan. Nu am nicio intenţie să plătesc salariul cuiva care a ruinat fotbalul italian", s-a confesat Gaucci, într-un interviu pentru "Gazzetta dello Sport".
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu