Initial, titlul acestui articol era Cerul unei nopti de vara. Suna poetic. Imi placea foarte mult. Dar, uitandu-ma din intamplare pe statisticile forumului de pe www.descopera.ro, am observat un lucru foarte interesant: cele mai citite articole, indiferent de sectiunea din care provin, sunt cele cu Top 10 in titlu. Lumea se da in vant dupa topuri – si imi plac si mie, de ce sa mint –, asa ca m-am gandit sa fac la randul meu un soi de clasament al obiectelor ceresti care vor putea fi privite de-a lungul celor doua luni de vara pe care le va acoperi acest numar al revistei. Marea problema este ca ordinea in care vor fi pozitionate astrele, nebuloasele, roiurile stelare si ce veti mai gasi prin top va fi aleatorie, pur subiectiva, urmand preferintele autorului. Asadar va ofer zece privelisti din cer, numai una si una, toate pregatite pentru Premiul cel Mare.
Constelatia Sagittarius contine cele mai multe obiecte Messier, 15 la numar. Traversata de Calea Lactee, regiunea abunda in roiuri stelare si nebuloase de toate felurile. Primul roi globular a fost descoperit aici. M22, desi mai putin faimos decat M13, poate fi vazut usor cu ochiul liber. Intr-o zona cu cer negru, departe de luminile orasului, puteti observa, pe o arie de cer destul de restransa, cateva nebuloase difuze extraordinare: M8, M17 si M20. Cred ca sunt obiectele cele mai fotografiate dupa nebuloasele din Orion si, desigur, dupa galaxia Andromeda.
La granita dintre constelatiile Sagetator, Ofiuc si Scorpion, se afla un obiect cosmic nemaipomenit. Este vorba despre centrul galaxiei noastre. Bine camuflat de milioane de stele, aflat la 25.000 de ani-lumina de noi, miezul Caii Lactee nu este vizibil in lumina perceputa de ochiul uman. Poate fi studiat insa in unde gamma, X, infrarosii si radio. In fapt, veti privi spre o sursa radio complexa, Sagittarius A, si, daca vreti, spre gaura neagra care troneaza in mijlocul galaxiei noastre.
Planeta care domina noptile de vara este si cel mai usor de studiat cu instrumentele astro pentru amatori. Jupiter, caci despre el vorbim, poate fi observat in constelatia Sagetator. Datorita altitudinii mici la care se afla (sub 24 de grade), va sfatuiesc sa folositi puteri mici de pana la 200x, pentru ca turbulentele atmosferei sa nu afecteze imaginea. Cu alte cuvinte, o luneta de 10 cm diametru va va fi suficienta, dar nu neglijati observatia cu un binoclu puternic, daca dispuneti de asa ceva.
Cea care va deveni in cateva mii de ani noua stea polara este tinta preferata a majoritatii astronomilor amatori. Vega a fost prima stea fotografiata vreodata (cu exceptia Soarelui), eveniment petrecut in vara anului 1850. Spuneam ca este tinta preferata in primul rand pentru ca in regiunea pe care o lumineaza se afla cea mai observata nebuloasa planetara: M57. Pornind de la Vega, pe care o gasiti in lunile de vara, la miezul noptii, chiar deasupra capului, coborati telescopul spre sud cu 5 grade, pana dati de o pata luminoasa difuza. Pentru a studia inelul nebuloasei, aveti nevoie de un telescop de cel putin 200 mm diametru.
Curentul meteoric cel mai urmarit, Perseidele, reprezinta pentru persoanele care se uita prima oara la cer sansa de a se indragosti de astronomie. Generata de resturile cometei Swift-Tuttle, „ploaia de stele“ se produce an de an in intervalul 8-15 august, cu maximul in noaptea de 12 august. Numele de Perseide ii vine de la constelatia Perseu, unde se nasc darele luminoase ale meteorilor.
Popular numita Carul Mic, constelatia Ursa Minor se mandreste cu cea mai importanta stea de pe bolta cereasca de la miazanoapte: Steaua Polara. Chiar si in secolul 21, atunci cand li se strica GPS-ul, comandantii de nava ies pe punte sa se orienteze dupa astrul care indica nordul. Minunile ceresti le gasim insa in constelatia-sora, Ursa Major. Aici avem sapte obiecte Messier, printre care trei galaxii celebre: M81, M82 si M101 si o nebuloasa planetara extrem de frumoasa, Bufnita sau M97. Un singur lucru va poate nelinisti, totusi: indreptarea unei lunete spre steaua din capul oistei Carului Mare. Asta daca va amintiti ca o cheama… Alkaid.
Daca privim stelele cum le priveau stramosii nostri nomazi, ca pe niste perle aruncate in cositele Reginei-Noapte, in constelatia Lebada, cu putina rabdare, putem gasi insusi diamantul Coroanei. Chiar in „ciocul“ Lebedei, pe linia ce uneste Deneb de Sadr si Eta Cigni, a patra stea este binara Albireo. Initial, s-a crezut ca aceasta nu constituie un sistem binar. S-a dovedit insa ulterior ca steaua mai stralucitoare are un companion care se afla atat de aproape de ea, ca nu poate fi distins cu telescoape obisnuite. In orice caz, daca vreti sa va uitati spre o stea, v-o recomand pe Beta Cigny – sau Albireo cum o stie toata lumea. Nu va veti dezlipi privirea de pe ocularul telescopului multa vreme.
Daca exista pe cer un obiect spectaculos, care poate fi vazut de oricine, in orice anotimp, indiferent de turbulentele atmosferei, apoi acela trebuie sa fie Luna. La toate star-party-urile, daca aveti la indemana un telescop, il veti indrepta invariabil catre Luna, pentru a-i admira craterele. Este atat de simplu. „The next level“, insa, este sa cautati printre sutele de cratere unul special, pe care sa-l studiati si sa-l „luati acasa“. Va recomand craterul Platon. Daca iubiti astronomia, platonic, desigur, cu siguranta veti fi curiosi sa gasiti o harta a Lunii, iar mai apoi, prin telescop, celebrul crater.
In noptile de vara, undeva deasupra capului, in constelatia Hercules, stelele se inghesuie mai ceva decat albinele in stup. Daca va aflati intr-un loc plin de stele, va puteti testa acuitatea vizuala incercand sa distingeti roiul globular M13 cu ochiul liber. Este la limita vizibilitatii. Printr-un telescop, veti fi uimiti de priveliste: sute de mii de stele se ingramadesc atrase parca de un magnet urias. Descoperit de Edmund Halley in urma cu aproape 300 de ani, roiul M13 merita studiat nopti la rand daca dispuneti de un telescop sau de o luneta cu diametrul de peste 100 mm.
Desi am promis ca nu va exista un numar 1 sau un numar 10 in acest top, trebuie sa recunosc faptul ca, pentru un astronom amator sau pentru un privitor obisnuit al cerului, exista ceva ce le intrece pe toate. Dupa parerea mea, eclipsa totala de Soare este cel mai spectaculos fenomen natural, intrucat poate fi vazut direct cu ochiul liber, este extrem de rar si, nu in ultimul rand, poate fi experimentat cu toate simturile. Vom incerca sa aducem in paginile numarului nostru din septembrie imagini cu eclipsa din Siberia, unde ne vom aventura pe 1 august, pentru a asista la spectacolul umbrelor. Din Romania, aceasta eclipsa va fi una partiala. Pe 16 august, vom avea inca o eclipsa, de data asta de Luna, dar nu una totala, cum s-a intamplat in februarie, ci una partiala.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu